“În prezent toţi suntem fotografi! Avem un telefon mobil, instant am făcut o poză cu familia, cu prieteni, cu animale, cu peisaje mirifice, pac şi un selfie şi gata poza. Doar că aceste poze rămân în galeria telefonului până când acesta cedează. Atât trăiesc şi pozele. Ai pierdut acele momente pe care le-ai surprins în anumite conjuncturi.

Puţine sunt persoanele care mai salvează sau developează poze pe care să le păstreze în album.

Un lucru e cert, martorul tăcut al vremii este fotografia.

Sentimente unice îţi strabat corpul şi sufletul plimbându-ţi ochii pe aceste poze. Fiecare poză pe care o priveşti îţi transmite ceva, fiecare poză are povestea ei. Zâmbetele sau tristeţile surprinse de fotograf, dăinuie de zeci de ani, îţi dau impresia că eşti acolo, că trăieşti acel moment cu persoana din poză. …Ochii mari şi îndrăgostiţi ai tinerei care te priveşte, bunica cu nepoţelul ei îţi amintesc de copilăria ta, tătici şi mămici cărora li se citeşte blândeţea îmbrăţişându-şi cu multă dragoste micuţul prunc, chipeşul romantic ce te salută sau prietenia celor doi sunt sigură că dăinuie şi acum…

Descoperi sau redescoperi viaţa de odinioară.

Poveşti adevărate şi preţioase din istoria Topliţei, îmi permit să spun acest lucru, deoarece gustăm puţin din momentele trăite de oamenii acestor locuri. Momente cu care nu ne vom mai întâlnim niciodată”.

(Lung  Georgeta Maria)